De ce nu vorbim despre iertare?

Interviu cu inspirație (12)- Andrei Gabor
30 aprilie 2019
“Conducta de milioane” de Burke Hedges
6 mai 2019

Era o zi de iarnă friguroasă. Eram în pauză, în sala de clasă și stăteam în banca veche de lemn. Mai mulți colegi se încălzeau la singura sobă care frigea. Ea a intrat val-vârtej în clasă, țipând la mine și aruncând vorbe grele. Am înlemnit, rușinea mi se citea pe chip, iar ochii îmi lăcrimau și cereau cu disperare scăpare. Cum se putea ca cineva din familia mea să fie așa de crud și să vrea să îmi facă rău? Urechile-mi scrâșneau auzind cuvintele urâte care mi se adresau. Îmi amintesc că am reușit să bălmăjesc câteva cuvinte, dar vocea ei a acaparat toată suflarea. Gurile tuturor erau pecetluite, nimeni nu mai avea curaj să rostească vreun cuvânt. M-am rugat în gând să se termine mai repede circul, să vină profesorul și să o dea afară, însă nu s-a întâmplat. Acele minute cât a durat totul, mi s-au părut ore nesfârșite, care m-au urmărit ani din viață. Eram doar prin clasa a IV-a sau a V-a, însă acele cuvinte m-au urmărit neîncetat. A fost una dintre experiențele cele mai oribile din viața mea și, totuși, am decis să o iert.

Mă tot gândeam zilele acestea la semnificația sărbătorilor Pascale și am realizat că lăsând la o parte pregătirile care includ ouă roșii, pască și cozonaci, importantă este pregătirea spirituală. Paștele ne aduce aminte ca măcar în această perioadă să iertăm. Să îi iertăm pe cei care ne-au greșit, (conștient sau nu) și să ne iertăm pe noi înșine.

Sursa foto: Unsplash

Sunt momente în viață în care creștem din durere (”Kensho moments” le spune Michael Beckwith), momente în care suntem profund răniți de alte persoane care ne trădează încrederea și ne fac să ne simțim insignifianți prin faptele lor. De cele mai multe ori cei care ne rănesc sunt persoane care poartă răni în sufletele lor și care au nevoie disperată de ajutor.

De obicei, înainte de iertare, simțim frustrare, ură, dispreț, dezamăgire, furie, trădare și avem tendința de a da vina pe ”acea persoană” pentru orice lucru din viața noastră care nu merge așa cum ne așteptăm. Deși poate că prima noastră reacție va fi de a arunca cu noroi în acele persoane, asta nu ne va ajuta și nu va schimba lucrurile, ci ne va ține captivi în vină.

Ducem mult timp după noi acele momente de dezamăgire, însă nu trebuie să le lăsăm să ne definească pe noi ca persoane și nici să le lăsăm să ne influențeze existența. În aceste clipe ajută să empatizăm cu persoana care ne-a greșit (chiar dacă este total contrar a ceea ce simțim atunci), să încercăm să înțelegem motivele din spatele acțiunilor sale și să recunoaștem că orice persoană greșește și are slăbiciuni și poate acele acțiuni nu au venit dintr-un loc umplut de răutate, ci a venit dintr-un loc plin de disperare, ca un strigăt după ajutor.

Nelson Mandela spunea: ”În timp ce mergeam către ușa ce ducea la poarta care mă conducea către libertate, știam că dacă nu las în urmă amărăciunea și ura, încă aș fi în închisoare.”

Să ierți este un dar neprețuit pe care ți-l oferi ție, pentru că scapi sufletul de povara de a purta în el sentimente negative și frustrări care nu îl lasă să evolueze și îl ține captiv în trecut.

Să te ierți pe tine pentru eșecurile și greșelile ce le-ai făcut este poate cel mai greu și este un proces lung, care te macină pe dinăuntru zi de zi. Iertarea vine ca o formă de eliberare a sinelui, ca o bucurie pe care ți-o aduci ție pentru a putea privi cu optimism și pozitivism către viitor. Cu toate acestea, să ierți nu este ușor, tocmai pentru că amintirile rămân.

Așadar, cum iertăm?

  1. În primul rând acceptăm ceea ce ni s-a întâmplat și exprimăm faptul că suntem dispuși să iertăm;
  2. Încercăm să ne punem în pielea celui care ne-a dezamăgit și încercăm să îi înțelegem motivele care au stat la baza faptelor sale;
  3. Ne rugăm să avem puterea și înțelepciunea de a ierta, acceptăm în subconștient că iertăm acea persoană sau pe noi înșine și încercăm să învățăm o lecție din ceea ce ni s-a întâmplat;
  4. Ne eliberăm de presiunea sentimentelor negative și încercăm să ne imaginăm cum îmbrățișăm acea persoană. Abia după ce nu mai simțim resentimente și putem îmbrățișa sincer acea persoană, putem fi siguri că am iertat-o și putem lăsa trecutul în urmă.

Vi s-a întâmplat vreodată să simțiți că nu puteți ierta pe cineva? Ce sentimente a trezit acea persoană în voi?

Iti place ? Distribuie acest articol:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *