Cum e să pleci în vacanță fără copil?

“Surori tăcute” de Joanne Lee, cu Ann și Joe Cusack
9 septembrie 2019
Interviu cu inspirație (14) – Sorin Popa
20 septembrie 2019

Două săptămâni au trecut de când ne-am întors din vacanța în Croația, dar nu este zi în care să nu rememorez clipele petrecute acolo și peisajele care mă făceau să cred uneori că sunt protagonist într-un film cu tematică mediteraneană. Ne-a plăcut extrem de mult locația aleasă și, deși greu de crezut, am fost fără buburuză.

Dar să încep cu începutul: în vară, mama și surorile mele mai mici au decis să vină într-o mică vacanță la noi, la Brașov. Le era dor de nepoțica lor drăgălașă, iar eu m-am gândit că e o oportunitate perfectă de conectare pentru ele. Săptămâna aceea cât au stat la noi, fetița nu a mers la creșă, ci a rămas cu ele acasă și a fost mare veselie. Mama a avut grijă de ea, ca de propriul copil (și nici nu a apucat să uite prea multe, având în vedere că am surioară de doar 7 ani😁), iar eu recunosc că m-am simțit destul de relaxată, chiar dacă mergeam la serviciu.

Ei bine, într-una din acele zile tot încercam să planific cu soțul cum să profităm de ocazie și să facem ceva pentru noi: fie să mergem la un film, fie la o cină în oraș. Deodată, a apărut șturlubatica idee de “cât de bine ne-ar prinde o vacanță numai pentru noi”. De aici până la a lua decizia finală nu au mai fost decât doi pași.

Aveam emoții, auzisem de atâtea ori povești despre cum copilul s-a îmbolnăvit chiar înainte de a pleca în vacanță, despre cât de greu a fost dorul de el, cât de mult a plâns că nu a stat cu bunicii și alte asemenea. Cu toate acestea, am decis să ne asumăm riscul și de data aceasta să mergem doar noi într-o vacanță care, oricum ar fi prea obositoare pentru buburuză.

De ce am ales să mergem fără copil?

Poate că pentru unele persoane acest lucru este de neconceput, însă noi am simțit nevoia de a fi împreună și de a ne aminti cum era în vremurile de demult, de dinainte de a avea bebe. Nostalgia de a ne plimba de mână, fără nici o grijă (de tipul ora de somn sau de papa, timp de schimbat, etc.) și bucuria de a călători fără nici o restrângere, au fost motive hotărâtoare de a pleca hai-hui în vacanță

În plus, am vrut să vedem și cum va reacționa fetița, pentru că nu vrem să fie dependentă total de noi. Are doi anișori și vrem să o ajutăm să se simtă în siguranță, iubită și îngrijită, dar în același timp să fie cât mai independentă. 

Un alt motiv, a fost și faptul că am mers cu mașina în Croația și am vrut să vedem mai multe regiuni, ceea ce ar fi însemnat să mergem mii de kilometri cu ea în scaunul de mașină, lucru care este provocator chiar și pe distanțe scurte.

Trebuie să admit că am fost cât pe ce să amânăm toată vacanța când, cu o săptămână înaintea plecării, fetița a fost în plină erupție dentară la o măseluță care a chinuit-o cât pentru toți ceilalți dinți la un loc. Din fericire, a scăpat de febră și dureri cu câteva zile înainte de ziua planificată pentru a o duce la bunici.

Cum ne-am pregătit pentru acest sejur, ca să ne putem bucura de el?

În primul rând am lăsat micuța cu mama și surorile mele și m-am asigurat să le instruiesc ce obiceiuri are și ce preferințe la mâncare. Apoi, am luat “farmacia de acasă” și am mutat-o la mama, ca să mă asigur că are tot ce e necesar pentru vreo urgență. Am dus și hainuțe mai multe și câteva jucării cu care se joacă fetița cel mai des. În final, tot ce mi-a rămas a fost să mă rog, să vizualizez în repetate rânduri momentele în care ne bucurăm de vacanță și ne plimbăm pe plajă, iar ea se joacă cu surorile mele sau doarme liniștită
în brațele bunicii.

Știam că, fiind la țară, va avea activitate, va vedea animalele din curte, va mânca fructe și legume proaspete și va avea copii cu care să își petreacă timpul, așa că ne-am luat inima în dinți.

Cum a fost vacanța fără ea?

Atunci când renunți la un program, uiți de pipi, papa, de serviciu și griji și realizezi că poți să faci tot ce îți trece prin cap, te relaxezi. 🙂

Da, simțeam nevoia să sun acasă de vreo zece ori pe zi, doar ca să aud că e bine (dar m-am limitat la vorbit cu mama de maxim două ori pe zi pe Whatsapp). Ne mistuia dorul de ea și ne-am simțit parcă incompleți, pentru că nu a fost și ea acolo, să se bucure cu noi. Cu toate acestea, atât atunci, cât și acum, simțim că a fost mai bine că ea a rămas la bunici.

Practic, a avut și ea o vacanță a ei, în care i s-au făcut toate poftele, în care s-a jucat tare mult și a învățat animalele și nu a plâns nici măcar o secundă de dorul nostru.

Noi ne-am plimbat mult, am dormit neîntrerupți, am luat masa atunci când ne-a fost nouă foame și am reușit să vizităm multe locuri faine. În plus, ne-am reconectat, am vorbit mult, ne-am plimbat, am stat la plajă, am citit și ne-am bucurat de fiecare clipă.

Cum e mai bine în vacanță, cu copil sau fără?

Eu cred că cel mai important este ce așteptări aveți, ce vârstă au copiii și ce simțiți voi la acel moment. Cred că este important să găsești un echilibru, și cred că și vacanțele cu copiii sunt tare faine.

Pe viitor, ne dorim să experimentăm din ambele variante: să mergem și cu micuța în vacanță, dar să mai mergem și fără ea, pentru că venim cu o altă energie și răbdare acasă.

Per total, sunt foarte fericită de alegerea făcută și cred că acest mic experiment nu a făcut decât să ne unească și mai mult.

Voi cum mergeți în vacanță și de ce?C

Iti place ? Distribuie acest articol:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *