Cum să faci față așteptărilor versus realitatea care te așteaptă

Trec printr-o perioadă din categoria celor de care nu mă mândresc. Am multe idei, dar în același timp multe planuri eșuate. Este clar că viața îmi trimite semnale, însă mă simt așa încătușată în această idee de eșec, încât parcă nu reușesc să mă mobilizez să înaintez. Aș vrea să fiu mai blândă cu mine, dar încă mai am de lucrat la capitolul acesta. Unde cândva simțeam bucurie și entuziasm, acum simt doar dezamăgire profundă.

Mă simt împovărată, vinovată și știu că energia pe care o atrag în viața mea nu e dintre cele mai bune. Optimismul meu nu e ușor de zdruncinat, însă atunci când se întâmplă îmi face viața harcea-parcea, stima de sine își pierde strălucirea, iar mie îmi e greu să mă regăsesc. 

Mă bucur că, cel puțin, sunt încă capabilă să scriu, să înșir pe foaie gânduri care mă mistuie, întrebări la care să dau răspuns și idei care încă curg ca un râu învolburat, deși nu mai sunt sigură ca voi reuși să le dau viață.

Eu sunt pe principiul “când ți se trântește ușa în nas, caută să intri pe geamul deschis”, așa că încă mai caut acel geam de care să mă prind, căci “speranța moare ultima”.

Cumva cred că tot ceea ce mi se întâmplă a fost menit să mă învețe că așteptările sunt unele dintre cele mai înșelătoare stări, care aduc anxietate, frustrări, comunicare deficitară și chiar ajung să strice relații.

În acest caz, aveam așteptări foarte mari față de realitatea în care trăiam, iar atunci când acestea mi-au fost spulberate de-a dreptul, tot cerul s-a prăbușit peste mine.

Problema cu aceste așteptări neîmplinite este că aduc cu sine și un self-talk de toată frumusețea:

• “Dar ce, eu nu sunt destul de bună să fac asta?”;
• “Eu chiar nu sunt în stare să ating acest obiectiv.”;
• “Sunt atât de emotivă/prostuță/incapabilă imperfectă încât să nu reușesc? Sigur că ești, Oana, că uite, alții pot. Numai tu nu poți.”

Toate aceste limitări, dialogul acesta interior nefericit, așteptările setate de niște țeluri aflate așa de sus că îmi e frică să privesc la ele, toate astea fac ca viața să devină dintr-o experiență magică, într-un coșmar în doar câteva ore, zile sau luni.

Dacă te regăsești în povestea de mai sus, haide să îți spun și cum poți să ieși din zona aceasta gri:

1. Întoarce-te la tine, la valorile tale, pune pe hârtie toate gândurile bune și nebune, lasă pixul să scrie și ce ai prefera să rămână adânc încorsetat în mintea ta, dă frâu liber durerii, rușinii, fricii și îngrijorării. Golește-te de lacrimi și de suspine.
2. Apoi respiră adânc și ia-ți postura de superwoman (spatele drept, pieptul în față, privirea înainte) și un zâmbet tâmp pe față (dacă poți, trage și o doză de râs isteric ca să eliberezi endorfine magice) și scrie toate lucrurile pentru care ești recunoscătoare în viața ta: Ești sănătoasă? Ai o familie care te iubește? Ai prieteni care te sprijină mereu? Ai un acoperiș deasupra capului? Ai mâncare de pus pe masă? Te poți bucura de un pahar de apă? Ai bani să îți iei o înghețată? Te poți bucura de toate membrele, de a privi cerul senin de vară și de a te simți alintată de razele fine ale soarelui? Atunci ești bine.

Alții nu pot spune nici măcar atât. Ești bine și vei fi bine. Vei găsi o soluție la orice provocare care îți va apărea în cale. Vei râde de perioada prin care treci acum. Îți vei demonstra ție pentru a mia oară că ești capabilă de tot ce îți dorești cu adevărat.

Învață să te bucuri. Învață să înveți că viața nu e mereu cum ne așteptăm și asta o face atât de specială.

Fii tu însăți și bucură-te de cine ești tu pentru tine. Nu trebuie să demonstrezi nimic nimănui.

Sursa foto: Unsplash