Gânduri în Joia Mare – Guest post de Alina Vladoi

Cum scapi de procrastinare, cum sa reduci amanarea, activitati prin care scapi de amanare, ce este procrastinarea, pasi simpli ca sa scapi de amanare, cum sa iti faci taskurile, nu mai amana,
Amânarea, bat-o vina – Guest Post Alina Maria Vladoi
11 aprilie 2020
starea de bine, redescoperire de sine, tu esti bine cu tine, ce simti cu adevarat, tu te cunosti, ce simti in pandemie, lucruri care te fac sa te simti bine
Acum este timpul sa fii bine tu cu tine
23 aprilie 2020
ce se vede de la geam, ce se vede de la geamul meu, in 2020 vedem lumea de la geam, cum petrecem sarbatorile pascale in 2020, ganduri in Joia Mare, ganduri in vremea pandemiei

Ce vad de la geamul meu...

Astăzi plec de la un gând stârnit de un citat din cartea lui Michelle Obama, Povestea mea, care sună cam așa:

„După ce am pierdut un coleg din clasa a cincea într-un incendiu, după ce am văzut-o pe Suzanne murind înainte să aibă șansa de a fi cu adevărat adult, am învățat că viața putea fi brutală și haotică, că munca susținută nu era întotdeauna garanția unor rezultate pozitive.” (Michelle Obama, p.333).

În toți cei 25 de ani pe care i-am trăit până acum nu cred că am fost vreodată mai conștientă de faptul că viața nu e doar scurtă, dar că poate fi și teribil de grea și nedreaptă. Da, de cele mai multe ori, rezultatele noastre sunt rodul muncii depuse și ne putem „schimba norocul” prin perseverență și acumularea de noi cunoștințe… Totuși, întotdeauna va exista o parte pe care nu o vom putea controla, o parte care nu va depinde de noi și pe care probabil că nu o vom înțelege.

La ce mă gândesc când spun toate astea? Mă gândesc la copiii orfani, la persoanele care suferă de anumite boli incurabile, la părinții care își pierd copiii, la cei care rămân singuri, la dezastrele naturale, la un milion de alte lucruri care nu se află în putința noastră.

Citatul ăsta m-a făcut să realizez că trăim într-o lume care nu ne lasă mereu timp pentru noi și pentru gândurile noastre, că ne dorim mereu mai mult, că facem o sumedenie de lucruri pe pilot automat și că nu ne bucurăm îndeajuns de lucrurile simple.

Tocmai ce am citit un interviu cu Florin Păsat realizat de Oana Biciușcă (fondatoarea OANABI) acum un an în această zi, și am rămas cu următoarea idee: Nu e obligatoriu să fim mereu pozitivi și să ne ignorăm gândurile negative. In definitiv asta ar însemna nu să fim optimiști, ci naivi, ba chiar e bine ca din când în când să stăm de vorbă cu noi și cu mintea noastră încâlcită (pentru că e încâlcită, de asta avem nevoie de liste, agende, notițe, alarme și altele). Doar așa putem să vedem ce s-a mai schimbat, ce am mai adaptat, cum e viziunea noastră acum, suntem aceiași de acum un an, am evoluat, am involuat și cel mai important: Încotro mergem?

Acestea îmi amintesc de niște versuri răsunătoare ale lui Walt Whitman care ne confirmă că natura umană este contradictorie și dificilă, nu constantă și cronologică așa cum ne-am dori să fie. De aceea, e bine să îmbrățișăm și această parte care stârnește incertitudini și ne pune în dificultate pentru că astfel ne vom putea cunoaște mai bine:

”Do I contradict myself?

Very well then I contradict myself

(I am large, I contain multitudes.)” (Song of myself, 51)

De o lună de zile, eu văd viața de la fereastră, cum se poate observa și în imagini. Din punctul meu de vedere și acest moment face parte din categoria celor pe care nu le putem controla, neavând momentan o soluție mai viabilă decât această distanțare socială care ne îndepărtează de cei dragi.

Nu spun că e ușor, și pentru mine va fi primul an în care nu voi petrece sărbătorile cu familia, (a.k.a. „tot neamul”). Paștele și Crăciunul au reprezentat mereu un prilej pentru a respecta tradiții din străbuni și pentru a crea unele noi, pentru a merge la biserică și mai apoi pentru a ne aduna în casa unuia dintre noi, pentru a mânca mâncare tradițională și pentru a vorbi despre ce și cum am făcut „de când nu ne-am mai văzut”.

Ei bine, anul acesta va fi diferit… da, e o cauză de sentimente amestecate, dar este și un motiv pentru introspecție, pentru a vedea cum am ajuns până aici și cum va fi drumul pe mai departe. Nu mă voi feri de gânduri, în schimb le voi analiza și voi vedea unde e loc de mai bine. Un lucru pe care îl știam deja,  l-am experimentat din plin în această perioadă de izolare și anume: nu apreciem niciodată ceea ce avem până nu pierdem lucrul respectiv. Pentru mine, acel lucru este libertatea de mișcare. Așa e că și vouă vă e dor de drumul de acasă până la birou și invers, de simplul mers pe jos oricât și oriunde, de mirosul teilor înfloriți, de auzul forfotei din jur, de mersul lucrurilor?

De sărbătorile acestea vă doresc să aveți în primul rând sănătate, liniște, să petreceți timp cu gândurile voastre și să vedeți unde vă poartă.

Alina Vladoi guest post OANABI, ganduri in joia mare, ganduri in vreme de pandemie
Iti place ? Distribuie acest articol:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Iti place ? Distribuie acest articol

Fii prima persoana care afla noutatile OANABI!

PAS 1: Scrii prenumele si emailul tau aici. PAS 2: Confirmi abonarea prin emailul pe care ti-l trimitem imediat.
Holler Box