Între infidelitate și iertare. Pași simpli pentru a salva o relație – Guest Post Verona Ionescu, Psihoterapeut

despre frica anxietate si depresie cu psiholog, discutie cu psiholog in perioada de criza, ce simtim in izolarea sociala
CE SIMȚIM? DESPRE FRICĂ, ANXIETATE ȘI DEPRESIE CU PSIHOLOGUL IOANA-DORINA CHEI
31 martie 2020
Cea mai buna si mai simpla reteta de tiramisu (in stil italian)
8 aprilie 2020
cum salvezi o casnicie dupa infidelitate, cum sa ierti partenerul dupa ce te-a inselat

Pentru că mă lovesc de foarte multe cazuri de cupluri în care unul dintre parteneri are o aventură amoroasă în afara cuplului, astăzi aș vrea să vorbesc un pic despre iertare atunci când vorbim de infidelitate.

Suntem cu toții de acord că structura societății noastre s-a schimbat simțitor, la fel ca și relațiile dintre noi. Dacă înainte un cuplu sau chiar și o persoană beneficia de sprijinul întregii familii, ba chiar și a satului, acum familia reprezintă în din ce mai multe cazuri, doar el, ea și copiii, (dacă au), cu foarte puțin sprijin, ceea ce pune presiune mare pe cei doi.

Înainte uniunea dintre el și ea era un calcul economic, de siguranță financiară, în primul rând, și de statut. Astăzi este o uniune liber consimțită bazată pe iubire și alegere.

Și cu toate acestea, un lucru nu s-a modificat absolut deloc, și anume atitudinea în fața infidelității. Dacă inițial, monogamia era o măsură de protecție, pentru ca bărbatul să fie sigur că nu crește copilul altcuiva, astăzi are implicații mai profunde.

De ce infidelitatea provoacă o rană adâncă, peste care e greu de trecut?

Când cei doi se întâlnesc și se îndrăgostesc, încetează căutărileCei doi se aleg și renunță la ceilalți și asta cumva le oferă importanță. Cei doi sunt unici în ochii celuilalt, se simt iubiți, înțeleși și validați. Persoana lor capătă valoare.

În monogamie sperăm să găsim exclusivitatea și uniunea totală purtând în memoria afectivă legătura primordială cu mama (Perioada aceea când eram iubiți total, fără niciun pic de critică și fără niciun efort din partea noastră). Și totuși, viața ne arată că trăim într-o mare nesiguranță, toți suntem înlocuibili. Frica de a pierde și teama de a fi abandonați ne întărește autoritatea în fața infidelității.

Vrem să știm că noi contăm și suntem de neînlocuit, cel puțin pentru o persoană pe lumea asta. Faptul că am fost aleși ne confirmă unicitatea.

De aceea în cazul unei infidelități, miza este foarte mare. Ne neagă importanța, unicitatea, faptul că noi suntem alesul sau aleasa, ne dă jos de pe piedestal, brusc ne simțim singuri

Oamenii ajung să fie infideli din multe motive și nu neapărat pentru că nu-și mai iubesc partenerul sau că au căsnicii nefericite. Mai au aventuri extraconjugale și din răzbunare, dorințe neîmplinite sau vechi, pot fi căutări ale intensității, ale pasiunii sau răzvrătire împotriva limitelor căsniciei. Oricare ar fi cauzele, urmările sunt, de obicei, dureroase, pentru că presupun sentimentul separării.

Există și cupluri deschise, care își permit infidelități, au negociat diverse practici sexuale în afara cuplului și totuși, chiar și aceia impun o limită: să nu se trădeze emoțional.  Infidelitatea, în cazul lor nu mai este sexuală, ci emoțională, dar limita aceasta este necesară pentru a se simți conectați emoțional în continuare.

Ce poți face în cazul infidelității?

Ca să depășești trădarea este nevoie de iertare. Desigur, unele cupluri aleg separarea pentru că li se pare un act prea grav pentru a fi tolerat, dar nu întotdeauna o infidelitate este sfârșitul unei relații.

Iertarea autentică presupune, însă, câțiva pași, este un proces care trebuie parcurs. Nu este suficient un ”îmi pare rău, nu se va mai întâmpla” pentru a putea trece peste (Mai mult, întâlnesc cazuri în care victima înșelării este scoasă drept unica vinovată a situației. ), ci este nevoie de asumare a responsabilității propriului comportament, de dorința de a rezolva situația, de deschidere pentru a înțelege proporțiile și implicațiile trădării.

O trădare poate fi un act traumatic pentru partenerul rănit, care va oscila între reamintirea episodului traumatizant la apatie și evitarea apropierii și iritabilitate. De fapt hipervigilența, flashbackurile și evitarea sunt indicatorii recunoscuți ai stresului traumatic.

Evident, trădarea poate acoperi o arie generoasă de evenimente și ține mult de interpretarea victimei, dar are ca trăsătură generală lipsa de răspuns emoțional al partenerului. Poate fi o situație când ai avut nevoie de ajutor (de exemplu erai bolnav) și nu ai primit acel sprijin emoțional pe care te bazai; este tot ca o trădare resimțită. Iar această rană poți s-o scoți la suprafață și după ani de zile, spre surprinderea partenerului.

Când este trădat un partener, acesta ia decizia că niciodată nu o să mai permită să depindă, să se bazeze, să aibă încredere… în partener. Practic alege să ridice ziduri chiar dacă continuă să rămână în relație. Apare separarea și este necesară reconectarea emoțională.

Pentru trauma în relații nu este atât de important evenimentul în sine, ci vulnerabilitățile pe care le stârnește. De aceea este important ca partenerii să-și asculte suferințele, să aibă răbdare și să-și pună întrebări până descoperă ce s-a întâmplat de fapt.

Cum începi procesul de iertare a infidelității?

Procesul iertării cuprinde niște pași esențiali pentru a avea un deznodământ fericit și presupune prezența și deschiderea ambilor parteneri. 

Primul pas constă în exprimarea durerii simplu și deschis de către partenerul rănit. Pare simplu, dar nu este ușor de făcut mereu, pentru că presupune să se concentreze doar pe durere și să se abțină de la învinuirea celuilalt. Și este dificil și pentru celălalt să asculte suferința partenerului.

Pasul al doilea presupune ca cel care a rănit să rămână prezent emoțional și să-i recunoască durerea. Însă, atunci când ne e greu tindem să minimalizăm durerea celui de lângă noi ca să ne simțim mai puțin vinovați. Fără recunoașterea durerii cu adevărat de către partener, cel rănit nu va putea trece peste.

După ce recunoaște durerea și furia partenerului rănit, urmează momentul de asumare a comportamentului și a urmărilor sale. Nu se poate rezuma doar la un ”îmi pare rău”, ci presupune ascultarea și empatizarea cu suferința produsă. Este necesar să arate că durerea partenerului are efect asupra sa. Este momentul pentru a cere iertare și o invitație la refacerea unei conexiuni.

Abia atunci partenerii răniți pot descoperi de ce anume au nevoie pentru a  vindeca rana. Pot cere direct ca aceste nevoi să fie îndeplinite, adică cer ca partenerii să răspundă diferit față de modul inițial. Spre exemplu, dacă într-o situație dificilă partenerul a întors inițial spatele și s-a retras, acum ar putea să se apropie fizic și să ofere o îmbrățișare și suport emoțional.

Acum se poate avea cadrul general al situației și cei doi pot dialoga deschis și face ajustările necesare. Spre exemplu în cazul unei infidelități se poate decide că orice contact cu amanta sau amantul vor fi aduse imediat la cunoștință partenerului. Sau că partenerul care a avut aventura va anunța unde este pe parcursul întregii zile. 

Pentru a fi autentică, iertarea trebuie să depășească stadiul de act moral, în care știm că așa trebuie să iertăm, așa-i creștinește, etc. Rămâne un act individual, dar are nevoie de recrearea acelei conexiuni emoționale între parteneri. Dacă doar spunem că am trecut peste dar, de fapt nu am vindecat rana, este doar o povara pe care o ducem și care va ajunge să ne strivească din punct de vedere emoțional în timp.

Este nevoie de multă înțelepciune și asumare pentru a vindeca această rană a trădării. Eu recomand cuplurilor care au trecut prin așa ceva și vor să-și salveze căsnicia să apeleze la susținere de specialitate, pentru că este un proces ce necesită ghidare pentru a fi mai ușor de parcurs și mai eficient.

Verona Ionescu este psihoterapeut integrativ, asistent social, consilier pentru dezvoltare personală și Life Coach si poate fi gasită aici. sau aici.
„Când am simțit că am eșuat divorțând, am urmat cursurile de psihoterapie integrativă, am urmat diverse seminarii, am fost în tabere de psihoterapie de cuplu și sexualitate, psihoterapie transgenerațională, tabere de feminitate. Toate acestea au dezvăluit și vindecat câte o parte din mine. Am ajuns la cea mai bună variantă a mea de până acum și la o relație de cuplu în care simt că evoluez. Toate lecțiile pe care le-am învățat, aleg să le împărtășesc cu ține, pentru a-ți întări speranța că și tu poți avea relația de cuplu pe care ți-o dorești și pentru a te susține în acest proces.”

Iti place ? Distribuie acest articol:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Iti place ? Distribuie acest articol

Fii prima persoana care afla noutatile OANABI!

PAS 1: Scrii prenumele si emailul tau aici. PAS 2: Confirmi abonarea prin emailul pe care ti-l trimitem imediat.
Holler Box