Interviu cu inspiraţie (6)- Cristina Oţel

Inspirația de Luni (13)
4 martie 2019
3 Modalităţi prin care să scapi de frică
6 martie 2019

Cristina Oţel este mamă, soţie, blogger, trainer şi coach, este un suflet blând care inspiră prin ceea ce scrie, prin evenimentele pe care le susţine şi prin curajul de a porni pe drumul antreprenoriatului. După ce a lucrat în corporaţie în Learning&Development, a fondat Soul Bloom şi a început să lucreze ca trainer şi coach, unde face design de training şi livrează workshop-uri de Personal Branding, Public Speaking, Life Design, Team Synergy, Emotional Agility sau Soulful Leadership.

Cristina e activ implicată în creșterea nivelului de autocunoaștere în rândul părinților și viitorilor părinți pentru ca aceștia să aibă relații echilibrate, blânde și înfloritoare cu copiii lor, contribuind la creșterea viitoarelor generații. În tot ceea ce face, inclusiv pe blogul ei, www.cristinaotel.ro, unde scrie despre dezvoltare personală, parenting şi călătoria ei în freelancing, numitorul comun este conştientizarea de sine.

Întrebarea nr. 1: Cum te-a schimbat pe tine experienţa de mamă? Crezi că dacă nu ai fi devenit mamă, ai fi încă în corporaţie?

Am devenit mamă pentru prima oară la 28 de ani. La vremea respectivă lucram de 5 ani într-una dintre cele mai mari corporații din zona de IT. Îmi plăcea ceea ce făceam, aveam rezultate foarte bune. Îmi doream mult să devin mamă și, uitându-mă înapoi, nu eram pregătită pentru toate schimbările cu care acest nou rol venea la pachet. Tot în retrospectivă îmi dau seama că valorile mele se schimbaseră, dar eu țineam cu dinții de ceea ce cunoșteam. M-am întors la job când Alex a împlinit un an, mânată și de dorința de a face și altceva decât să ”stau” acasă, dar mai ales de teama din capul meu că dacă nu mă întorc atunci voi avea de pierdut. Am lucrat cu drag, am avansat în funcție, eram implicată în proiecte tot mai mari, investeam în mine, dar drive-ul meu nu mai era același. Pe perioada sarcinii cu Sara îmi amintesc că am început să văd un tipar, să îmi pun întrebări, să învăț despre mine. Aveam aproape 33 de ani când a venit ea pe lume. Când avea cam 4 luni s-a schimbat legea privind concediul de maternitate. Am anunțat la birou atunci că urma să îmi prelungesc concediul la 2 ani. Alex urma să înceapă școala în toamnă, rămăsesem și fără bonă, deci era bine că eram acolo pentru ei. Între timp am început mai serios procesul de autocunoaștere, am făcut și școala de coaching pe care îmi doream de ceva timp să o urmez și, cu 4 luni înainte de terminarea concediului am anunțat că nu mă voi întoarce în organizație. Cred că experiența de mamă, mai ales a doua oară, s-a suprapus frumos peste procesul personal de transformare și asta m-a ajutat să văd mai clar ce îmi doream să fac în continuare: să am mai mult timp cu copiii și să am libertatea de a mă implica doar în proiecte aliniate cu valorile și misiunea mea. Faptul că sunt și mamă a fost un catalizator pentru noul meu drum și, ca să răspund și la a doua întrebare, cred că nu aș mai fi rămas mult timp în corporație nici dacă n-aș fi avut copii.

Întrebarea nr. 2: Ce ai descoperit despre tine de când eşti freelancer? Crezi că oricine poate lucra pe cont propriu?

Am descoperit că am curaj, că pot face ceea ce îmi propun în ciuda vocilor critice din capul meu. Îmi place viața de soloprenor chiar dacă lucrez mai mult decât înainte, programul e ceva mai haotic decât mi-aș dori și libertatea vine la pachet cu foarte multă responsabilitate. Cred că freelancingul/solorenoriatul/antreprenoriatul e pentru cine are un DE CE clar, e pregătit să își asume statutul cu tot ce presupune și are disciplină. Când nu vine nimeni să îți impună termene limită sau să îți ceară socoteală e destul de ușor să îți ocupi timpul cu lucruri care nu contează. Există însă și riscul să lucrezi prea mult fără să îți dai seama. Doar faci ceea ce îți place!

Întrebarea nr. 3: Care a fost cea mai mare provocare pe care ai avut-o de când lucrezi pe cont propriu şi cum ai reuşit să o depăşeşti?

Să redefinesc relația mea cu frica. Lucrez încă la asta și acum. Deși ne naștem cu doar 2 frici, așa cum spune Marisa Peer, ajungem până la vârsta adultă să avem o mulțime de frici iraționale învățate, transmise din generație în generație. Fricile astea fac să apară convingerile limitative despre noi înșine, despre noi în relație cu ceilalți și, la rândul lor, aceste convingeri ne fac să nu acționăm, să rămânem în pătrățica noastră. Includ în programul meu meu momente de mindfulness peste zi, meditez și scriu mult (de mână) despre experiențe, trăiri, gânduri formulate ca să înțeleg ce stă în spatele lor.

Întrebarea nr. 4: Ce înseamnă pentru tine branding personal? Cum ştii că ţi-ai creat un brand de încredere în ochii celorlalţi?

Eu văd brandul personal ca fiind experiența pe care o au ceilalți în momentul în care interacționează cu noi, iar procesul de branding personal cred că este mai întâi un exercițiu de autocunoaștere/introspecție și abia apoi unul de marketing. Criteriile pe care le folosesc eu în a verifica dacă atributele brandului meu ajung la cititori și clienți sunt: feedback-ul lor (verificarea periodică a percepției lor despre mine, părerile de după evenimente, feedback pe blog), recomandările lor (reviews, shares către comunitățile lor, recomandări către prieteni), dacă revin (la workshop-uri, coaching sau pe blog).

Întrebarea nr. 5: Cum defineşti tu succesul şi care este cel mai mare succes al tău de până acum, pentru care eşti recunoscătoare?

Să fiu bine cu mine, să pot face ceea ce îmi place, să trăiesc în acord cu valorile mele, să pot contribui la ceva mai mare decât mine și să am timp pentru oamenii importanți din viața mea, dar și pentru mine. Cel mai mare succes este familia mea, urmat de decizia de a lucra pe cont propriu cu toate investițiile din spate pe care le-am făcut.

Întrebarea nr. 6: De ce este importantă dezvoltarea personală? Cât de important este să fii conştient că mentalul îţi influenţează succesul şi, implicit, viaţa?

Oricine lucrează la a fi mai bun azi decât a fost ieri investește, practic, în dezvoltarea lui. Când tu ești mai bun cu fiecare zi ce trece, poți face mai mult bine. Din punctul meu de vedere conștientizarea de sine, autocunoașterea este cel mai bun cadou pe care ni-l putem face. Doar așa putem ieși de pe pilot automat, să înțelegem felurile în care ne sabotăm, să lucrăm cu fricile proprii pentru a putea apoi trăi în congruență cu valorile noastre, să descoperim darul cu care am venit pe lume și modalități de a-l împărți celor care au nevoie de el.

Întrebarea nr. 7: Cum te vezi diferită astăzi faţă de acum cinci ani?

Azi știu că sunt cine simt eu că trebuie să fiu, nu cine îmi spun alții că aș fi. Sunt mult mai conștientă de mine, de tiparele mele mentale, de atuurile mele, am curaj și trăiesc într-un mod asumat.

Întrebarea nr. 8: Ce sfaturi ai da unei persoane care vrea să devină coach şi, implicit, freelancer?

Mai întâi aș face completarea că a fi coach nu presupune implicit că ești freelancer. Sunt mulți coachi care lucrează în interiorul unor organizații, manageri care au înțeles că abilitatea asta îi poate ajuta să fie lideri mai buni pentru oamenii pe care îi conduc, oameni de HR, traineri care și-au completat ”tolba” de abilități etc.

Cred că pentru a fi un coach bun trebuie, printre altele, să treci tu însuți prin călătoria pe care o presupune transformarea personală, să te descoperi, să te accepți, să ai încredere în tine ca să poți crea acel spațiu sigur pentru clienții tăi, să fii de nedezamăgit pentru ei. Și să faci formarea specifică în cadrul unei școli acreditate de coaching.

Întrebarea nr. 9: Cum te defineşti tu? Care este misiunea ta?

Sunt un om care creează spațiu de a fi pentru ceilalți. Misiunea mea este să îi însoțesc pe cei care vor să se cunoască mai bine și să se (re)conecteze cu ei înșiși pentru a străluci așa cum doar ei o pot face.

Întrebarea nr. 10: Dacă ar fi acum ultima ta zi pe Pamânt, ce ai vrea să ştie şi să spună lumea despre tine? Care este moştenirea ce vrei sa o laşi copiilor tăi?

Că bucata de drum pe care am călătorit împreună i-a ajutat să descopere cine sunt cu adevărat, că au devenit mai conștienți de ei înșiși și că trăiesc vieți cu sens. Copiilor mei sper să le las o lume mai bună decât cea în care m-am născut eu, bunătate, încredere în ei și mai ales curajul de a merge pe ceea ce simt ei că e drumul lor indiferent de ce le-ar spune ceilalți.

Îi mulţumesc Cristinei pentru acest interviu din care, cred eu, fiecare avem de învăţat. Pe Cristina o puteţi urmări fie pe blogul ei, fie pe pagina de Facebook sau pe Soul Bloom.

Dacă ţi-a plăcut interviul şi ai învăţat ceva valoros din el, abonează-te la newsletter pentru a primi mai multe interviuri cu oameni de excepţie din România şi nu uita să dai like&share, ca să afle cât mai multe persoane de comunitatea OANABI.

Iti place ? Distribuie acest articol:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Iti place ? Distribuie acest articol

Fii prima persoana care afla noutatile OANABI!

PAS 1: Scrii prenumele si emailul tau aici. PAS 2: Confirmi abonarea prin emailul pe care ti-l trimitem imediat.
Holler Box