Interviu cu inspiraţie (7)-Florin Roşoga

10 Lucruri prin care să îți schimbi starea de spirit
11 martie 2019
Inspirația de Luni (15)
18 martie 2019

Florin Roşoga este unul dintre cei mai cunoscuţi bloggeri din România (scrie pe www.florinrosoga.ro, blog de dezvoltare personală din 2010), este moderatorul şi creatorul podcastului „Antreprenori care inspiră” şi este antreprenor, speaker şi autor.

Varianta audio needitată a acestui interviu, o puteţi găsi aici.

Întrebarea nr. 1: Cine este omul Florin Roşoga şi cum ai evoluat tu în ultimii zece ani?

Sunt o persoană care, pur şi simplu, acum câţiva ani şi-a deschis un blog, care într-o anumită măsură este mai cunoscut în mediul online, dar dincolo de acest blog şi toate proiectele şi evenimentele pe care le-am făcut, sunt o persoană obişnuită din Cluj. Am o formare tehnică, dar nu am lucrat prea mult în acest domeniu, ci l-am păstrat ca pe un hobby, iar ulterior am activat în zona de management, PR şi, mai apoi marketing. În ultimii zece ani am progresat enorm, am evoluat enorm şi m-am schimbat în feluri în care nici nu mi-aş fi putut imagina şi nu mă refer doar la proiectele şi lucrurile pe care le-am realizat în acest timp, ci ma refer şi la modul în care eu m-am schimbat, obstacolele pe care le-am depăşit, lucrurile pe care le-am învăţat prin dezvoltarea personală, în primul rând şi, mai apoi, prin antreprenoriat, prin mentorat (mai ales prin podcast) şi prin oamenii cu care am colaborat, mentorii şi coach-ii pe care i-am angajat de-a lungul timpului.

Întrebarea nr. 2: Cum te-a schimbat pe tine dezvoltarea personală?

M-a schimbat foarte mult, însă înainte de toate aş vrea să facem o distincţie despre care am mai vorbit şi în podcast şi pe blog şi anume: “Ce este dezvoltarea personală?” Pentru că dezvoltarea personală nu înseamnă că citeşti lucruri motivaţionale, citate şi cărţi motivaţionale, ci dezvoltarea personală este o chestie tangibilă, practică. Spre exemplu, dacă înveţi tehnici de gestionare a timpului, înveţi să-ţi stabileşti obiective, să îţi prioritizezi sarcinile, poate fi considerat dezvoltare personală pentru că e ceva practic, efectiv aplicabil, care aduce rezultate şi care produce nişte schimbări. Sau dacă înveţi să îţi gestionezi emoţiile, inteligenţa emoţională, din nou sunt nişte tehnici concrete prin care înveţi să îţi gestionezi emoţiile, să te detaşezi de anumite emoţii negative.

Din punctul meu de vedere, dezvoltarea personală reprezintă lucrurile practice, pe care le aplici şi prin care obţii un progres, mic sau mare, în direcţia pe care tu o consideri importantă pentru tine. Pe mine dezvoltarea personală m-a schimbat, în principal, ca şi mindset. Practic, mi-a resetat într-un fel creierul, mi-a deschis mintea la orizonturi noi, care nu mi-aş fi imaginat că există cu doar cinci-zece ani în urmă. Pe de altă parte, ca să te schimbe dezvoltarea personală este nevoie de ceva timp, pentru că avem anumite “issues”, chestii ale noastre pe care, probabil, le-am depus acolo în ani de zile sau zeci de ani de zile şi e puţin probabil să le eliberăm practicând o tehnică doar o dată sau de două ori. Practic, e nevoie să le eliberăm în straturi, pentru că schimbarea, progresul şi dezvoltarea personală are loc în straturi succesive, pe care le tot aplicăm şi care, la un moment dat încep să se solidifice şi să creeze ceva nou.

Întrebarea nr. 3: Ce este “brain fitness” şi cât de important este cititul în viaţa unui om, din punctul tău de vedere?

“Brain fitness” este un antrenament cerebral. Practic, e ca atunci când mergem la sală ca să ne antrenăm, să arătăm mai bine sau mergem şi alergăm ca să fim într-o formă mai bună, la fel putem face lucruri similare, un antrenament pentru creier. Cel mai întâlnit mod pentru a face “brain fitness” este activitatea de a citi cărţi. Apoi, ar mai fi şi alte activităţi, cum ar fi jocul de şah, rezolvarea de integrame, găsirea de soluţii la diverse probleme. Practic, îţi pui mintea la contribuţie, nu o laşi să lenevească. “Brain fitness” presupune ca creierul tău să se mişte, să facă activitate.

Eu citesc aproape zilnic, aş zice că 99% din zile citesc. Am alocat cam o oră pe zi, însă nu este tot timpul neapărat citit, uneori poate fi studiu, parcurgând diverse programe şi cursuri, dar am o oră pe zi alocată pentru a învăţa preponderent din citit. Pentru mine este foarte important cititul, dar e adevărat că în ultimii cinci ani am alocat mult timp pentru a citi biografii, pentru că mi s-a părut o idee bună pentru mine să învăţ din viaţa altor oameni. Nu cred că este necesar să spun de ce este important cititul, adică dacă cineva nu consideră că e important să citească şi nu vrea să citească, pur şi simplu nu ar trebui să citească. Nu prea obişnuiesc să am discursuri motivaţionale pentru citit.

Întrebarea nr. 4: Care sunt elementele unui blog de succes şi în cât timp poate ajunge un blog să aibă trafic ridicat?

Depinde ce înţelegi prin blog de succes şi ce înţelegi prin trafic ridicat.

În esenţă este vorba despre a crea conţinut. Lucrurile s-au mai schimbat un pic faţă de cum era când am început eu blogul şi au apărut şi alte instrumente, precum canalele de Youtube, vlogurile, chiar şi podcasturile. Mai este şi Social Media unde poţi să creezi conţinut foarte uşor, însă cred în continuare că blogul este un instrument foarte bun.

Părerea mea este că pentru orice instrument online pe care îl construieşti de la zero fără un buget dedicat şi consistent de promovare (ceea ce este cazul la majoritatea oamenilor) e nevoie să îţi stabileşti un pic de timp şi să ai puţină răbdare. În principiu, după părerea mea, un blog îl poţi judeca după doi ani de când a fost pornit. Desigur că poate fi un an sau trei ani, nu e o perioadă de timp bătută în cuie, pentru că depinde foarte mult de cât de mult faci pentru el, adică dacă ai un blog unde ai pus două articole, este complet inutil. Nu cred că este necesar să încercaţi să scurtaţi această perioadă, pentru că atunci când porneşti de la zero nimeni nu te cunoaşte şi oamenii au nevoie de timp să te cunoască, să aibă încredere în tine, să vadă că faci nişte lucruri bune. Deci eu aş spune că e nevoie de o perioadă de doi ani în care să creşti, în care să publici periodic, săptămânal ar fi probabil optim sau dacă poţi de două ori pe săptămână, dar depinde de la caz la caz.

Teoretic, trafic ridicat poţi să ai de mâine dacă ai un buget consistent de promovare, dar pe de altă parte dacă nu ai experienţă în a gestiona chestia asta poate ar fi mai bine să ai un pic de răbdare şi, pur şi simplu, să scrii periodic, când ai tu timp, pentru că este nevoie de timp şi ca să înveţi să scrii şi să te exprimi în scris mai bine.

Întrebarea nr. 5: Ai unul dintre cele mai de succes podcasturi din România (pe care eu îl ascult cu plăcere şi din care am învăţat foarte multe lucruri) numit “Antreprenori care inspiră”. Poţi să îmi dai nişte tips&tricks pentru un podcast de renume?

Sursa foto: Facebook Florin Rosoga

Regula este aceeaşi ca şi la bloguri: să creezi conţinut. Faptul că am un podcast nu valorează nimic, dar faptul că am un podcast care are patru ani vechime şi are vreo trei sute de episoade publicate şi public cel puţin o dată pe săptămână (deşi de obicei public de două ori pe săptămână sau de trei ori) şi faptul că am reuşit să ţin asta timp de patru ani de zile e un pic diferit. Pe de altă parte, adevărul este că nici eu nu am reuşit să mă ţin tot timpul de ritmul acesta. Am avut perioade în care am publicat mai des, chiar zilnic (ceea ce este puţin cam mult, e greu de gestionat aşa ceva şi am renunţat la acel ritm), dar am avut şi perioade în care nu am putut să public deloc, pentru că aşa a fost situaţia. Însă, per ansamblu, la o perioadă mai mare de timp, care aş zice că e tot aşa de doi ani, am reuşit să mă ţin să public periodic.

Nu e vorba de cât de multe sau puţine episoade ai, ci e vorba de cum reuşeşti ca pentru o perioadă suficient de lungă de timp să pui conţinut care să fie realmente util, pentru că dacă pui conţinut care nimănui nu îi place şi te ascultă doar prietenii, pentru că tu insişti, n-ai făcut mare lucru. Deci cred că este important să publici episoade pentru o perioadă mare de timp şi să te străduieşti să le faci utile, să înveţi de la alţii.

Majoritatea podcasturilor mele sunt interviuri şi adevărul este că cele mai de succes podcasturi la nivel internaţional nu sunt de genul interviurilor, ci sunt cele de tip narativ, în care cineva vorbeşte în faţa microfonului. Probabil aş fi avut mai mult succes dacă aş fi luat o altă abordare, decât interviurile, dar mie asta mi-a plăcut şi asta am făcut.

Cred că este important să te uiţi ce poţi tu să faci. Dacă poţi să faci un podcast în care să vorbeşti în faţa microfonului, să îţi pregăteşti nişte conţinut şi să vorbeşti despre el este excelent, dar la început nu te va asculta nimeni, la fel ca şi la blog. Este nevoie de timp şi trebuie să ai răbdare cu un astfel de proiect. Mă repet, regula este de a crea conţinut pentru destul de mult timp ca să atragă atenţia unor oameni şi ca să arate că tu creezi ceva valoros.

Întrebarea nr. 6: Din experienţa ta, cum te desprinzi dintr-un mediu care nu îţi aduce satisfacţii, ci doar îţi fură energie (de exemplu locul de muncă), când nu ştii încotro să te îndrepţi?

Aceasta este o întrebare chiar foarte bună: 1. Că te afli într-un mediu care poate fi toxic pentru tine, pentru că îţi fură energie şi nu îţi aduce satisfacţii şi 2. Că nu ştii încotro să te îndrepţi, nu ai o direcţie. Nu cred că există o reţetă unică, bună pentru toată lumea. Cred că ar trebui văzut ce ai putea să faci tu mai departe, ce lucruri îţi plac. Dacă nu ai nici o idee măcar despre asta, ar trebui să stai de vorbă cu alţi oameni, să găseşti nişte oameni şi să vezi ei ce au făcut, ce părere au. Poate ai prieteni care sunt mai realizaţi, să stai de vorbă puţin cu ei, să înveţi de la alţi oameni. Poţi să asculţi podcasturi. Spre exemplu, podcasturile pe care eu le am, sunt interviuri şi sunt poveşti, în esenţă. Poţi să vezi ce au făcut alţi oameni în situaţii similare şi chiar au fost câţiva în situaţii de genul acesta şi poţi să vezi cum s-au descurcat ei şi vei realiza că lucrurile nu sunt aşa complicate precum par, ci mai degrabă le complicăm noi în mintea noastră.

Ce aş face eu este că mi-aş lua nişte surse de inspiraţie, care să îmi ofere nişte modele, nişte posibile direcţii pe care eu să construiesc ceva şi m-aş desprinde din locul în care mă aflu. Chestia aceasta cu locul de muncă eu nu o înţeleg, pentru că, din câte cunosc eu, în perioada actuală din România nu este o problemă în a-ţi găsi un loc de muncă, ci dimpotrivă. Am discutat cu mulţi oameni de afaceri, care au un număr foarte mare de angajaţi şi care au o problemă pentru că nu îşi găsesc angajaţi. Deci dacă locuieşti cel puţin într-unul dintre marile oraşe din România, nu ar trebui săa ai probleme să îţi găseşti un loc de muncă, presupunând că vrei să şi munceşti, evident. Nu ar trebui să fie asta o problemă, pentru că, cu puţină răbdare şi căutând, ar trebui să îţi găseşti un loc de muncă, părerea mea.

Întrebarea nr. 7: Care sunt paşii pentru a-ţi seta o viziune clară asupra viitorului, care să poată fi îndeplinită?

Aceasta este o întrebare bună, dar e un pic cam vagă, după părerea mea. Nu cred că este o regulă pentru toată lumea. Nu toată lumea trebuie să aibă o viziune asupra viitorului şi să facă lucruri măreţe. Unii oameni vor avea o viaţă absolut obişnuită şi este foarte în regulă.

Dacă tu simţi că ai nevoie de o viziune a vitorului, ai nevoie de claritate ca să ştii cum să îndeplineşti asta, eu aş începe construind cu ceea ce am şi unde mă aflu eu în momentul de faţă. Poate m-aş uita la lucrurile pe care le-am făcut, la ce îmi place să fac, aş căuta inspiraţie de la alţi oameni cu care pot să discut direct sau ascultând ce experienţe, ce poveşti au alţi oameni şi aş începe să adun elemente de acolo. De asemenea, aş avea puţină răbdare cu mine, pentru că în momentul în care ani sau zeci de ani de zile ai făcut lucruri care te-au adus într-o anumită situaţie e destul de puţin probabil să ieşi de acolo în câteva secunde sau minute. Ai nevoie de puţin timp şi de un număr de încercări pe care să le faci şi dacă ai răbdare şi eşti perseverent, treptat vei ieşi din acea situaţie.

Întrebarea nr. 8: Ce lecţii ai învăţat din pelerinajul de pe Camino de Santiago şi de ce simţi nevoia să te întorci acolo?

Nu le-aş numi neapărat lecţii, însă am făcut Camino de Santiago din mai multe raţiuni, iar pe unele le voi menţiona, însă pe altele nu vreau să le discut public. Este o experienţă foarte interesantă de dezvoltare personală, este o anumită energie prin care treci (poate de la acele locuri, poate de la experienţa în sine), e vorba de faptul că pe Camino trăieşti foarte în prezent. Dacă mergi pe o structură, cum am mers eu de o lună de zile, practic ce faci toată ziua este că mergi, mănânci, dormi, te odihneşti şi stai de vorbă cu oamenii. Nu prea ai alte activităţi. Nu îţi duci cu tine să lucrezi acolo, fiindcă nu prea ai când şi nici nu are rost, deoarece strici însuşi semnificaţia ideii de a merge pe Camino dacă mergi să lucrezi.

E un număr limitat de activităţi pe care le ai acolo şi, practic, fie că vrei sau nu, trăieşti în prezent. În esenţă ceea ce ai de făcut într-un moment, aia faci şi nu te poţi gândi prea mult în viitor. Îţi poţi planifica pentru astăzi ceea ce ai de făcut, chiar şi pentru mâine, dar mai mult e dificil, pentru că nu ştii cât vei reuşi să mergi într-o zi sau în alta. Astfel eşti forţat să trăieşti în prezent şi este o experienţă foarte interesantă, pentru că te detaşează foarte mult de lucrurile prin care ai trecut. Tot în acest sens este interesantă întoarcerea acasă, dacă stai prea mult pe Camino, astfel încât să îşi facă efectul asupra ta, pentru că în momentul în care m-am întors din Camino a fost cel mai dificil să revin la viaţa obişnuită.

 Nimic nu mai avea sens, nu înţelegi de ce totul pare prea agitat, de ce lucrurile se mişcă în felul acesta, de ce nu sunt la fel de calme cum era pe Camino. O lecţie importantă ar fi aceea de a trăi în prezent şi o altă idee ar fi să observăm că noi trăim aici într-un fel de bulă, de cerc închis. Pe Camino întâlneşti oameni din toată lumea şi stai de vorbă cu ei şi observi că lucrurile pentru care noi ne irităm atât, ne stresăm, ne frustrăm toată ziua, nu valorează doi bani dacă te raportezi la nivel de continent, la nivel de lume. E bine să ne expunem la oameni din diverse culturi şi să vedem că avem anumite credinţe care la nivel de cultură, de societate sunt puţin mai limitate unele dintre ele, dar care, de fapt, nu sunt valide. Astfel, când întâlneşti oameni din diverse culturi, observi că lucrurile sunt puţin diferite.

Întrebarea nr. 9: Ce reprezintă succesul pentru tine şi care consideri tu că sunt seminţele pentru succes?

Aceasta este o întrebare bună, dar e o întrebare largă. Succesul înseamnă, cred eu, să îţi faci viaţa mai frumoasă (cel puţin aşa e pentru mine). În sensul în care lucrurile pe care le fac să mă facă să mă simt împlinit, să mă facă să progresez, să aduc valoare în viaţa oamenilor din jurul meu şi în viaţa mea, să mă facă să contribui într-un fel. Şi când spun să contribui, un aspect foarte important este să contribui, în primul rând, la a face viaţa mea mai frumoasă şi abia apoi viaţa celorlalţi. Cred că este foarte importantă partea aceasta în a stabili că nu este nimic lăudabil şi nimic valoros în a te sacrifica şi a te neglija pe tine şi în a trăi pentru a face bine altora, dar să nu îţi faci bine ţie. Cred că e greu să ajuţi pe alţii dacă nu te ajuţi pe tine şi atunci ar trebui să ne punem pe noi înşine pe primul loc. Aceasta este părerea mea şi cred că este o abordare foarte sănătoasă: în momentul în care reuşim să facem lucruri bune pentru noi, vom reuşi să facem infinit mai multe lucruri bune pentru ceilalţi. În concluzie, cred că succesul pentru mine reprezintă să fac lucrurile care mă fac pe mine împlinit şi care mă ajută să creez valoare în viaţa mea şi în viaţa celorlalţi.

Seminţele pentru succes cred că sunt mici activităţi pe care le facem, cum ar fi faptul că citesc aproape zilnic, faptul că îmi aloc cam douăzeci de minute zilnic să fac o formă de mişcare (sală, mers pe jos şi diverse alte activităşi de acest gen). O altă seminţă este faptul că filtrez ceea ce îmi intră în minte (nu mă mai uit la toate posturile TV, de fapt am cam început să scot ştirile şi există un set de surse de informaţii pe care le folosesc şi care mă asigur că sunt destul de dispersate şi nu sunt controlabile) şi faptul că învăţ şi de la oameni care sunt din alte culturi, alte civilizaţii, nu doar de la cei care sunt de la nivel local şi care sunt în jurul meu, pentru că am constatat că acest lucru este foarte important.

Întrebarea nr. 10: Care este misiunea ta şi cum s-a schimbat aceasta de-a lungul timpului?

Misiunea mea s-a schimbat, sincer, de destul de multe ori. Spre exemplu, când am început blogul, misiunea mea era să influenţez şi să ajut în bine un număr cât mai mare de oameni. Acum, păstrez aceeaşi misiune, dar am constatat că nu pot să îi ajut pe ceilalţi dacă nu mă ajut pe mine. Este foarte important pentru mine, pentru că nu pot să iubesc pe cineva dacă nu mă iubesc pe mine (probabil este valabil pentru toată lumea, dar nu vreau să generalizez), nu pot să apreciez lucrurile bune care există în lume, dacă nu mă apreciez pe mine însumi. E greu în momentul în care ai un conflict cu tine însuţi să apreciezi, să iubeşti pe cineva, pentru că pe undeva nu îţi vei da permisiunea, dacă nu faci aceste lucruri cu tine mai întâi (aceasta este părerea mea). Aşadar, misiunea mea, cel puţin pentru anii următori va fi să mă conectez mai bine la mine însumi, deoarece eu cred că dacă voi reuşi să fac asta, voi putea să creez mai multă valoare în jurul meu şi după ce voi reuşi asta într-un mod care să fie satisfăcător pentru mine voi mai vedea. Misiunea mea se modifică de-a lungul anilor, nu înseamnă că tot restul vieţii voi avea aceeşi misiune, ci reflectă ceea ce este potrivit în acest moment al vieţii mele.

Dacă v-a plăcut acest interviu, aştept comentariile voastre şi nu uitaţi să daţi de ştire şi prietenilor voştri.

Iti place ? Distribuie acest articol:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

error

Iti place ? Distribuie acest articol

Fii prima persoana care afla noutatile OANABI!

PAS 1: Scrii prenumele si emailul tau aici. PAS 2: Confirmi abonarea prin emailul pe care ti-l trimitem imediat.
Holler Box