La drum prin România – Partea I – Vacanță în Sighișoara

Așa-i că și tu aștepți vara cu sufletul plin de bucurie, gata gata să pleci în vacanță și să te relaxezi? Ei bine, eu așa mi-s și rău nu-mi pare.  Cum anul acesta totul pare incert, eu și soțul meu am decis să mergem în concediu la noi în țară, pentru că avem atâtea locuri minunate și pe ale noastre plaiuri, locuri pe care n-am apucat încă să le explorăm. Și uite așa, ne-am așternut la drum și am poposit în Maramureș, însă, înainte de a ajunge acolo, am făcut o oprire de două zile în inima Transilvaniei… la Sighișoara.

De la București sunt 296 de kilometri până la singura cetate locuită din Europa și presupune un drum de patru ore și aproximativ douăzeci de minute cu mașina. Noi am făcut un popas în apropiere de Brașov, așa că am mai întârziat puțin, dar este un traseu destul de ușor și plăcut, cu peisaje din ce în ce mai frumoase pe măsură ce te apropii de destinație.

Acum, poate nu mă vei crede (și sper să nu o faci, să încerci tu însuți/ însăți), dar imediat ce am ajuns acolo și am trecut de poarta cetății, am observat un calm al locului și al oamenilor, o alungire a timpului, astfel că sufletul meu s-a bucurat și s-a adaptat numaidecât. Ne-am cazat chiar în cetate la Casa Wagner, o clădire cu o istorie aparte deoarece construcția a ars acum aproximativ 400 de ani și a fost reconstruită din temelie.

Ne-am simțit ca în conacul unor boieri din secolul al XVIII-lea, cu mobila specifică acelor timpuri într-un decor impresionant. P.S.: Pentru cele două nopți petrecute aici am plătit 460 de lei (micul dejun a fost inclus în acest preț).

Atmosfera proprie cetăților medievale se menține și în exterior, oriunde îți arunci privirea, parcă te aștepți să vezi domnițe, boieri, cavaleri și șarete, lucru care se datorează păstrării într-o formă cât mai aproape de cea de odinioară a clădirilor, dar și a faptului că accesul mașinilor în interiorul cetății este restricționat pentru vizitatori (poți urca cu mașina să îți aduci bagajele dacă te-ai cazat la un hotel sau pensiune din cetate, dar trebuie să cobori apoi în parcarea special amenajată după ce ai terminat, care este și foarte ieftină, 10 lei pe zi).

Ce e de văzut și de făcut în Sighișoara?

• Dacă ajungi în acest loc încărcat de istorie, nu rata muzeul interactiv numit The Dracula Investigation, pe care îl găsești pe Strada Școlii. Este un loc în care vei afla despre Vlad Țepeș, o poveste spusă din perspectiva sa, o reinterpretare istorică și personală a evenimentelor petrecute de-a lungul vieții domnitorului. Intrarea costă 15 lei/ adult, turul durează aproximativ douăzeci de minute, iar la final și tu te vei întreba dacă domnitorul transilvănean a fost de fapt un asupritor lipsit de suflet sau un erou care și-a dorit dreptate pentru țara și neamul său.

• Tot în Sighișoara poți vizita Muzeul de istorie, Sala Armelor, unde intrarea este 6 lei/ persoană și Turnul cu Ceas, pentru care vei plăti 15 lei/ persoană. Ambele sunt situate chiar în centru, însă cel din urmă mi-a plăcut mai mult datorită priveliștii pe care o oferă de la înălțime.

• Scara acoperită este un alt loc prin care am trecut în incursiunea noastră prin Sighișoara. La capătul ei, vei ajunge la Școala din deal, una dintre cele mai vechi școli din Transilvania, la Biserica din deal, o construcție evanghelică lângă care se află și Cimitirul Bisericii Evanghelice, iar priveliștea nu te va lăsa să nu faci și câteva poze.

• Piața Cetății este un obiectiv în sine și merită să te așezi la una din terasele amenajate acolo, să savurezi un capuccino sau o limonadă și să te bucuri în tihnă de liniștea și frumusețea locului.

• Pentru mese îți recomand Casa Vlad Dracul, un restaurant cu specific tradițional situat pe strada Cositorarilor. Au o terasă frumoasă și mai ferită în caz de vreme rea, iar personalul respectă cu strictețe regulile impuse în această perioadă.

Pe lângă toate acestea, în Sighișoara te poți plimba în voie pe străduțele înguste și pietruite, de-a lungul zidului de apărare (la a cărui consolidare se lucra atunci când am fost noi să explorăm împrejurimile), să admiri peisajele și oamenii, să îți dezmorțești sufletul și să te încarci cu energia acestui minunat loc.

Mi-a mers la suflet Sighișoara, datorită faptului că și-a păstrat atmosfera de poveste și pentru că m-a făcut să mă simt ca într-un basm de acum câteva sute de ani. Oamenii mi-au părut și ei de un calm aparte și parcă lipsiți de griji, iar vorba lor așezată și mai tărăgănată se potrivește perfect locului și ajută la destinderea orișicui. Voi reveni cu drag în cetatea din inima țării!

Tu ai ajuns pe meleagurile transilvănene? Cum ți s-a părut? Ce impresie ți-au lăsat locurile, dar oamenii?

Articol scris de Alina-Maria Vladoi