Nimeni niciodată nu îți va spune cât de greu este să fii veșnic pozitiv

Încă de când mă știu, am fost o persoană căreia i-a plăcut să privească partea plină a paharului, să gândească că totul se întâmplă cu un motiv și că, dacă ceva nu s-a întâmplat așa cum mi-aș fi dorit, înseamnă că nu era menit să se întâmple.

Am însă momente când nu mă mai recunosc. Din femeia echilibrată, pozitivă și de nedoborât, mă întorc în timp și devin o copilă cu ochii în lacrimi, firavă și plină de regrete, care nu mai vede luminița de la capătul tunelului. Poate că e zodia de vină și mă trage dintr-o extremă în cealaltă, poate că eu încă mai am de tras niște învățăminte din situațiile prin care trec sau poate că pur și simplu asta se întâmplă oricărei persoane la un moment dat. Nu știu. Dar știu că în momentele acelea este cumplit de greu să fiu pozitivă. Este de zece ori mai greu să fiu mindful și să îmi pun întrebări de autocunoaștere, de genul: “Ce lecție trebuie să învăț eu din asta? Ce sentimente și emoții mă face să simt? De ce am reacționat în acest mod?” Este greu și să spun: “Eh, a fost doar un mic obstacol din marele meu drum plin de triumf”, pentru că atunci tot ce vreau este să mă eliberez: să strig, să scot furia din mine, să scuip cuvinte care clocotesc, să mă așez în genunchi și să mă întreb: “De ce?”, “De ce acum?, “De ce doar mie?”.

Toate astea îmi amplifică starea negativă prin care trec, pentru că nu las trecutul să rămână trecut, ci derulez acele clipe în mintea mea din nou și din nou și mă seacă de energie.

Sunt mai mult decât sigură că este extraordinar de benefic să ai o gândire pozitivă, să fii inteligent emoțional și să nu acționezi precipitat, însă nu suntem cu toții la fel. Uneori ajută să rămâi cu picioarele pe pământ doar să te eliberezi de energia negativă pe care ai înhățat-o pe furiș. Nu fi genul de persoană pozitivă dusă la extrem, pentru că pozitivismul exclusiv chiar nu există. Oricât de mult ți-ai dori să fii veșnic credincios pozitivismului, ajungi să înșeli cu opusul, că doar extremele se atrag. Cu toții trecem prin momente care ne trântesc la pământ și ne pun la încercare. Important e să ne găsim forța și curajul necesar pentru a le depăși.

Cum să echilibrezi balanța și să nu ajungi negativist în serie?

• poți să ții un jurnal în care să treci zilnic emoțiile pe care le-ai simțit pe parcursul zilei (dacă sapi mai adânc să afli motivul și ce crezi că ai fi putut face diferit este mai mult decât grozav), motivele pentru care ești recunoscător și ce anume ai vrea să se schimbe la situația ta;
• găsește-ți motivația și pune pe hârtie visurile pe care le ai (pe mine mă liniștește să îmi privesc dream chart-ul);
• gândește-te care sunt cele mai groaznice lucruri care ar fi putut să se întâmple în situația dată și nu s-au întâmplat, ceea ce este o bucurie și o ușurare;
• încearcă să găsești cel puțin un lucru pe care l-ai învățat și nu l-ai repeta din acest mic “obstacol”/“eșec”/“greșeală”;
• privește doar înainte: cu cât vei acorda mai multă importanță lucrurilor care nu merg bine, cu atât vei atrage mai multe în viața ta, iar atitudinea ta va fi una de învins, nu una de învingător;
• oricât ar suna ca un clișeu, ascultă muzică antrenantă, ieși cu prietenii la o distracție sau vizionează o comedie, ieși la o plimbare, și, nu în ultimul rând, zâmbește, zâmbește, zâmbește. Îți va da o energie super pozitivă.🙂

Tu ce simți în legătură cu a fi mereu pozitiv? Îți este greu sau îți reușește de fiecare dată?